AnyaBlog.ro

Ma intrebam eu de dimineata cum ar putea supravietui o floare daca nu are apa, lumina, caldura si vorbe frumoase ? Tot asa stateam azi dimineata cu acelasi subiect pe cap doar ca in varianta ” too much” si culmea,  raspunsul era cel pe care tat omu’ il stie, ca NU-I BINE. Dar ce poti sa-i mai faci daca asa te-a prins vremea de afara? Ori in prea multa mocirla, ori in prea multa seceta? Daca ma gandesc ca sunt OM, ( cea mai importanta creatie a lui Dumnezeu) ar trebui sa fac totusi ceva, ca doar de aia exista diferenta intre mine si restul create pe pamant, constiinta si discernamant sa tot fie.. Normal ca ma decid sa iau floarea, care saraca sta acolo si indura atat si asa cum stie ea. Si aici va intreb: Cati dintre voi nu simt dragoste fata de flori, plante, animale? Si cati simt asta fata de oameni? Sa-i iubesti neconditionat? Sa te bucuri cand vezi un zambet pe strada? Sa iubesti ca esti Om?

Sa te iubesti pe tine insuti e important, dar sa iubesti pe Cel care ti-a dat Viata e mai important! Sa te bucuri de ceea ce esti azi, maine si pentru totdeauna. Ma apasa gandul ca stricam ceea ce suntem in fond, ca ” inflorim” totul ca sa para mai interesant si ne comportam haotic intr-o lumea care pare sa-si schimbe valorile zilnic, cu o viteza a carei unitate de masura inca nu s-a gasit. Ma incanta ideea sa fii ceea ce esti cu adevarat, sa traiesti frumosul asa cum simti tu, dar sa nu ranesti pe nimeni si nimic in jur. Vreau sa cred ca ” florile ” sunt deschise cand le oferi ce au nevoie, miros bine atunci cand au afectiune si dragoste. Fa asta pentru ca cei care nu simt asta sa invete sa simta.

I love you !

apare spiritul creativ si emotia, care ma transpun in ceea ce ar trebui sa fiu deja: omul, artistul , copilul, femeia Anya. Sunt pauze luuungi care apar in viata fiecarui om, pauze care nu fac altceva decat sa indeplineasca functia de pauza, sa ramai angrenat intr-o stare care nici nu te lasa, nici nu te impinge. Ceea ce ma face sa ma misc atunci cand stau prea mult sunt oamenii din jur, oameni pe care pot spune ca-i Iubesc si cand spun asta sunt constienta de incarcatura cuvantului. Mi-am dat seama de curand ca noi nu suntem doar oameni si atat, ca trebuie sa traim la maxim ( asa cum intelege fiecare “maxim” ) si ca ne trezim in fiecare zi fara sa gandim ce ne ajuta sa ne trezim, ca mintim iar apoi  incurcam totul in jur si totul e simplu si se incheie intr-o zi asa ca si cand nu am existat. Cred ca fiecare dintre noi a experimentat sau va experimenta acel moment in care vrei sa cauti ceva ce te linisteste si care iti da o stare de bine si pace, dar simti ca nu e atat de simplu si mai mult cand crezi ca ai totul defapt simti ca nu ai nimic.. Aici apare nevoia de a cunoaste mai mult, de a simti mai mult, pur si simplu de a crede. Asa cum cred eu ca viata e infinita daca putem schimba ceva in noi, ceva care sa te aduca la acea stare de bine si liniste de care vorbeam mai devreme.

Pentru multi care citesc aceste ganduri or sa para aberatii si nici nu am pretentia sa inteleaga esenta, dar pentru acei ” putini” care inteleg mai mult nu am decat stima si bucurie..

PS: Aseara la concertul Vama din Piata Mare Sibiu, am avut un sentiment frumos fata de cel care se numeste Artist si mai mult fata de un Om care educa, crede, inspira si iubeste nemarginit.. Multumesc Tudor Chirlia pentru povestea ta !

Indeed !!! This song describes the real things in this life.. we should know what means forgiveness, and if we don’t know we should learn from the best.

Hugs )(

M-am trezit de dimineata cu o stare pe care nu am reusit nicicum sa o descriu…

As fi vrut sa resusesc sa scriu despre ea, dar nu exista cuvinte pentru a o descrie. Probabil va trebui sa o tin doar pentru mine si sa incerc doar sa va transmit ca e cam aceeasi stare cu care fiecare dintre noi se trezeste la un momentdat. Dar mai mult de atat cred ca avem cu totii stari in care intram fara sa vrem si din care iesim cu greu. Incercam sa vedem doar lucrurile rele din viata noastra si pe cele frumoase le indepartam, fara sa ne gandim ca defapt ele ne determina sa traim.

Ma uitam pe geam si ma gandeam ca am reusit pana acum sa ma bucur de ceea ce mi-a fost dat: de viata, de familie, de voce, de prieteni, dar in acelasi timp si de lucrurile mai putin placute. Am invatat de curand ca viata e un DAR  si ca trebuie sa te bucuri de el pentru ca e unic.

Un prieten mi-a spus ca asculta Creed, o trupa rock de care nu am mai auzit si nu credeam ca o muzica poate sa fie atat de profunda si sa ma inspire intr-atat incat sa scriu pe blog, pe o foaie alba, pe un bon fiscal, pe orice, numai sa scriu. Mesajul pe care vreau sa vi-l transmit este legat de viata cu urcusurile si coborasurile ei si in special de felul in care decidem sa o traim.

E bine sa luam viata asa cum este ea si sa ne gandim ca sunt multi copii, ca si noi care au mai putin,traiesc fara parinti,sufera abandonati pe undeva si au nevoie de iubire, pentru ca iubirea te poate ridica de oriunde ai cazut. Nu uitati ca in Noul An sa va iubiti si sa credeti in ceea ce faceti.

Happy New Year!!!

Enjoy:

Cu ploi!:(
Recunosc ca ma numar printre iubitoarele de vreme ploiasa si noroi. Nu stiu de ce?! Probabil imi aduce aminte de copilarie, cand mergeam cu tatal si sora la plaja, la Ocna Sibiului si ne prindea ploaia aia furioasa si calda de vara.
Ajungeam apoi acasa unde mama ne facea dus si apoi adormeam ca pruncii. Era cald si bine sub patura, iar ceaiul de tei cu aroma imbietoare si efect calmant imi alunga tristetea ca am pierdut o zi intreaga la balaceala.
Stand eu in pat, ma gandeam ca sunt un om norocos ca am acoperis, fata de cei de afara (insecte, melci, rame si restu’) care stateau in ploaie si indurau “ifosele” vremii. Poate ar fi trebuit sa le fac in ciuda sau poate ar fi trebuit sa-i adapostesc pe toti la mine-n casa. Nici nu stiam cum as putea face asta.
Acum stau tot in casa, dar ma bucur de ploaie. Se aud ciripind pasarelele si cred ca de bucurie ca ploaie curata aerul murdar si natura “imbacsita”.
Uite ca a trecut si Sarbatoarea Pascala cu pasi repezi. Cred ca a fost pentru prima data cand nu am petrecut-o in sanul familiei. De data aceasta am plecat la Satu Mare pentru a concerta, dar si pentru a petrece putin timp cu prietenii de acolo. A fost o seara minunata.
Pentru ca nu am apucat sa va transmit nimic de Paste, va transmit acum: “Hristos a Inviat”! si va astept la un ou rosu.