Cu ploi!:(
Recunosc ca ma numar printre iubitoarele de vreme ploiasa si noroi. Nu stiu de ce?! Probabil imi aduce aminte de copilarie, cand mergeam cu tatal si sora la plaja, la Ocna Sibiului si ne prindea ploaia aia furioasa si calda de vara.
Ajungeam apoi acasa unde mama ne facea dus si apoi adormeam ca pruncii. Era cald si bine sub patura, iar ceaiul de tei cu aroma imbietoare si efect calmant imi alunga tristetea ca am pierdut o zi intreaga la balaceala.
Stand eu in pat, ma gandeam ca sunt un om norocos ca am acoperis, fata de cei de afara (insecte, melci, rame si restu’) care stateau in ploaie si indurau “ifosele” vremii. Poate ar fi trebuit sa le fac in ciuda sau poate ar fi trebuit sa-i adapostesc pe toti la mine-n casa. Nici nu stiam cum as putea face asta.
Acum stau tot in casa, dar ma bucur de ploaie. Se aud ciripind pasarelele si cred ca de bucurie ca ploaie curata aerul murdar si natura “imbacsita”.
Uite ca a trecut si Sarbatoarea Pascala cu pasi repezi. Cred ca a fost pentru prima data cand nu am petrecut-o in sanul familiei. De data aceasta am plecat la Satu Mare pentru a concerta, dar si pentru a petrece putin timp cu prietenii de acolo. A fost o seara minunata.
Pentru ca nu am apucat sa va transmit nimic de Paste, va transmit acum: “Hristos a Inviat”! si va astept la un ou rosu.

Zilele trec frumos acum, nimic nu-mi mai ingreuneaza aerul pe care il respir si in sfarsit traiesc asa cum mi-am dorit eu , intr-o familie.
M-am intalnit de curand cu un om tare drag mie, un om trecut prin viata, care mi-a spus asa: ” Continua-ti visul oricare ar fi acela si oriunde te-ar duce el”. Mi-a fost de ajuns sa-l privesc adanc, sa-l ascult si apoi sa cred cu tarie ca viata e cel mai complicat fenomen de pe pamant, ca e important sa respecti, sa intelegi si sa iubesti omul de langa tine, oricum ar fi el. Intotdeauna am oferit lucrurile astea oamenilor din jurul meu, celor care au meritat, iar celor care n-au meritat le-am mai acordat o sansa, pe care de cele mai multe ori au consumat-o.
Toti suntem dificili si am invatat sa traiesc cu asta, mai mult decat atat avem multe defecte pe care incercam sa le acoperim sau sa le transformam in calitati. (Si cu asta am invatat sa traiesc ).
Iubesc oamenii si muzica, iar asta ma bucura in fiecare moment ca mi-a fost dat sa traiesc prin ele. Sunt un om norocos ca am cel mai frumos job de pe pamant si ca va am pe voi, colegii mei de viata.
Un mic cadou:

Mesaj din partea lui Logicu’ (fost sunetist al trupei Hi-q)

Pare rau pentru toate comentariile de nesquick pe care le-ai incasat gratuit pentru un gest care poate fii usor interpretat sau confundat cu taranie. Partea buna e ca ai eliminat posibiliatatea de a fii apreciata de niste gozeri infantili numiti generic “prieteni”. Eu iti apreciez curajul de a renunta si actiona radical la falsele relatii ancorate intr-un fir de par. Mereu am crezut ca indiferenta oamenilor buni e mai periculoasa decat actiuniile celor rai. Imi pare rau ca a trebuit ca singura gagica din microbuzul ala de “40 de mii” sa ne demonstreze ce insemna sa stai drept si nu cocosat. Neuro ce a mai inclinat balanta ca in rest am fost niste curve proaste ce le cumperi cu 100 de eur per blowjob si spre nefericirea mea nu ma exclud.
Nu cred ca intarzieriile de plata m-au deranjat atat de mult ca: -miciuna aia crunta si evidenta de care ti se face greata,
-cacaturiile de metode comunisto-naziste de management invelite in “prietenie profunda” pe care le-a citit in carti de 3 lei citite de pe spate in asia.
-tehnici de manipulare, redundante, invatate de la “prieteni” psihologi.

Pare rau de limbaju’ care chiar nu se potriveste cu contextul blogului tau, da prea tare apasa gandu’ ca deja e prea mare adunatura de curve ce fac bisnita cu muzica si concurenta neloiala gagicilor alora de pe centura. Nu e nimic rau in a actiona radical, ba mai mult.

Cel mai probabil vei citi asta tarane, si da chiar sunt ala ce a uitat sa de drumu’ la PA si ar trebuii ca in momentul asta cel putin sa te simti un hot si infractor de drept comun cu pretentii de mai bine intr-o tara plina ochi de oameni ca tine si asta pentru ca prietenul meu nu stie de unde sa ceara bani pentru ca tu mananci, bei si dormi pe banii lui de care el nu beneficiaza la momentul asta. Fa un “exercitiu de sinceritate”(sa fiu in ton cu ipocrizia intelectuala a ta) daca te poti abtine 10 minute in a te mintii si priveste-ti reactia infantila si gretoasa. Mare tentatia asta a adjectivelor asumate de un senin grotesc. Poate ar fii mai potrivit sa se oglindeasca matul ala caracteristic marilor manageri. Nu-ti baga mama la mijloc ca e patetic pentru cei ce te cunosc. Daca sufera, nu sufera din cauza Anyei ci gues what: a ta dude ! Nu te mai magulii, ca ati facut exact nimic, ai muncit infantil fiind dispus oricand sa calci pe cadavre doar pentru vanitatea si placerea de a sta pe scena fara sa meriti vreodata sa stai pe ea. Nimic special. Daca maine mori intr-o luna nu mai isi aduce nimeni aminte de tine nu ca ar conta pentru tine scopul si coincidenta dementa de a venii pe pamant. Matul sa fie multumit.
Lasati ipocrizia si in cazul baietiilor din trupe, nu-i mai bagati la mijloc ca daca nu stiai, va spun eu: va respecta atat cat o fac eu, Neuro sau Anya.

Si daca tot suntem in “team building” si bagam “flotari de sinceritate”:

Cat de ipocrit sa fii sa pozezi in virgina cand ai vrut parsiv, fara stirea ei, sa-i dai eject Anyei pentru a o aduce inapoi pe Dana. Stiu, sunt jegos ca aduc o parte din adevar la suprafata da e Duminica si ma gandeam ca e prea mizerie si oricum mi-am propus sa o frec azi.

Anya, daca tot ai inceput treaba, da te rog accept si la comentariu asta.

WHO’S NEXT?

Daca m-ar mai pune cineva sa aleg intre o cariera muzicala de succes ( bazata pe minciuni si inselatorii ) si a ramane un om simplu intr-o tara complicata, as prefera cea de-a doua varianta, fara nici un regret. Mi-au trebuit aproape doi ani pana sa trag linie asupra vietii mele, mai presus de cariera si vedetism.
In lumea asta imperfecta, se trezesc cativa frustrati, care sa interpreteze gestul meu curajos ca unul iesit din comun fara sa cunoasca adevarul. E simplu sa judeci, nu ?
M-am abtinut si inca ma abtin sa expun public motive detaliate ale gestului meu radical. Se pare ca si fosta colega, Dana ” se loveste peste degete” pentru a nu rabufni. http://dananalbaru.apropo.ro/
Daca vroiam scandal dupa aceasta decizie, dadeam curs zecilor de invitatii pe care le-am primit zilele acestea de la mass media. Il sfatuiesc public pe ” D-l ” Mihai Sturzu sa se abtina de la comentarii nefondate, deoarece asta m-ar obliga sa ma apar, fiind nevoita sa expun punctual problemele existente. Asta este exact ceea ce nu-mi doresc, din respect pentru fani.
Cred cu tarie ca exista o putere divina care are grija de noi atunci cand speram mai putin, atunci cand simtim ca sansele s-au epuizat. Asta am simtit eu cand nimeni nu ma putea ajuta in momentele grele prin care am trecut sperand ca oamenii de langa mine se vor schimba, dar n-au facut-o.
Ei spun ca m-am ridicat pe spatele lor, eu spun ca ne-am ridicat reciproc. Cand Hi-q avea nevoie disperata de ajutor, dupa plecarea subita a Nicoletei, eu am fost acolo, am invatat in 10 zile tot repertoriul trupei si am muncit intens in studio pentru ca urmau concertele, deja contractate. Trecusera 3 ani decand trupa nu mai scosese un hit, iar single-ul “Lose you” , consider ca reprezinta amprenta mea in trupa si reinventarea ei.
Au existat momente frumoase in cei 2 ani, dar nu acele momente m-au determinat sa plec, ci faptele si vorbele unei persoane care denota neimplicarea sufleteasca intr-o “familie” inexistenta.
Succesul piesei mele “One”, a demonstrat faptul ca oamenii imi apreciaza calitatile vocale si in afara trupei Hi-q, dar repet, nu acesta a fost motivul despartirii.
As vrea ca acest mesaj sa-i determine pe cei care se simt vizati sa invete sa-i respecte pe cei din jur, indiferent de apartenenta sociala, sexul, culoarea parului si a pielii.
Le doresc succes baietilor si m-as bucura sa traga o concluzie din gestul celor ” 3 blonde” de la Hi-q.

La multi ani !
Ce frumos este acum, ca am trecut intr-un an “rotund” , plin de realizari si bunatate. Oare este ceea ce imi doresc eu sau ceea ce intr-adevar ar trebui sa se intample? Am trecut in noul an in mare agitatie, pe scena, acasa la Sibiu, inconjurata de oameni dragi, parinti, rude, colegi si prieteni. M-am simtit ocrotita si iubita, exact asa cum imi place mie sa traiesc. Am concertat ulterior cu Jay-Ko tot in Sibiu, in clubul Kapital, acolo unde oamenii ne-au asteptat cu drag si unde s-au distrat pana dimineata.
Acum stau in noul camin unde e cald si bine si privesc de vreo cinci minute pe fereastra, apoi la brad si ma gandesc aiurea, la nimic, cred ca e sentimentul dinaintea vacantei.
Craciunul a fost cel mai frumos din cele 23 pe care le-am avut. Am primit colindatori, oaspetii au venit pe pusa masa, iar Mos Craciun a trecut si el tiptil si nevazut, dar chicotind cu mos Ene a ramas in visul meu, asta facandu-ma an de an sa cred ca povestea lui mos Craciun exista oricat de matur vrei sa pari.
Anul 2009 a insemnat mult pentru mine, am realizat mai mult decat mi-am propus si implinirea a venit acum in 2010. Am muncit, am sperat iar la final am cules roadele.:)
Am in fata un an plin, greu, frumos, o sa ma bucur de el asa cum am facut si pana acum.
Sananate si iubire multa va doresc dragii mei, sa fiti buni si intelepti in deciziile pe care o sa le luati.
Acesta este bradul nostru de Craciun :