Anya Blog » Personale

A venit primavara!

Anya — Wed, 07 Apr 2010 11:56:20 +0000

Cu ploi!:(
Recunosc ca ma numar printre iubitoarele de vreme ploiasa si noroi. Nu stiu de ce?! Probabil imi aduce aminte de copilarie, cand mergeam cu tatal si sora la plaja, la Ocna Sibiului si ne prindea ploaia aia furioasa si calda de vara.
Ajungeam apoi acasa unde mama ne facea dus si apoi adormeam ca pruncii. Era cald si bine sub patura, iar ceaiul de tei cu aroma imbietoare si efect calmant imi alunga tristetea ca am pierdut o zi intreaga la balaceala.
Stand eu in pat, ma gandeam ca sunt un om norocos ca am acoperis, fata de cei de afara (insecte, melci, rame si restu’) care stateau in ploaie si indurau “ifosele” vremii. Poate ar fi trebuit sa le fac in ciuda sau poate ar fi trebuit sa-i adapostesc pe toti la mine-n casa. Nici nu stiam cum as putea face asta.
Acum stau tot in casa, dar ma bucur de ploaie. Se aud ciripind pasarelele si cred ca de bucurie ca ploaie curata aerul murdar si natura “imbacsita”.
Uite ca a trecut si Sarbatoarea Pascala cu pasi repezi. Cred ca a fost pentru prima data cand nu am petrecut-o in sanul familiei. De data aceasta am plecat la Satu Mare pentru a concerta, dar si pentru a petrece putin timp cu prietenii de acolo. A fost o seara minunata.
Pentru ca nu am apucat sa va transmit nimic de Paste, va transmit acum: “Hristos a Inviat”! si va astept la un ou rosu.

Happy :)

Anya — Tue, 02 Mar 2010 23:32:05 +0000

Zilele trec frumos acum, nimic nu-mi mai ingreuneaza aerul pe care il respir si in sfarsit traiesc asa cum mi-am dorit eu , intr-o familie.
M-am intalnit de curand cu un om tare drag mie, un om trecut prin viata, care mi-a spus asa: ” Continua-ti visul oricare ar fi acela si oriunde te-ar duce el”. Mi-a fost de ajuns sa-l privesc adanc, sa-l ascult si apoi sa cred cu tarie ca viata e cel mai complicat fenomen de pe pamant, ca e important sa respecti, sa intelegi si sa iubesti omul de langa tine, oricum ar fi el. Intotdeauna am oferit lucrurile astea oamenilor din jurul meu, celor care au meritat, iar celor care n-au meritat le-am mai acordat o sansa, pe care de cele mai multe ori au consumat-o.
Toti suntem dificili si am invatat sa traiesc cu asta, mai mult decat atat avem multe defecte pe care incercam sa le acoperim sau sa le transformam in calitati. (Si cu asta am invatat sa traiesc ).
Iubesc oamenii si muzica, iar asta ma bucura in fiecare moment ca mi-a fost dat sa traiesc prin ele. Sunt un om norocos ca am cel mai frumos job de pe pamant si ca va am pe voi, colegii mei de viata.
Un mic cadou:

AnyaBlog\'s Video

A doua persoana care rupe tacerea – fostul sunetist al trupei Hi-q

Anya — Sat, 13 Feb 2010 17:22:46 +0000

Mesaj din partea lui Logicu’ (fost sunetist al trupei Hi-q)

Pare rau pentru toate comentariile de nesquick pe care le-ai incasat gratuit pentru un gest care poate fii usor interpretat sau confundat cu taranie. Partea buna e ca ai eliminat posibiliatatea de a fii apreciata de niste gozeri infantili numiti generic “prieteni”. Eu iti apreciez curajul de a renunta si actiona radical la falsele relatii ancorate intr-un fir de par. Mereu am crezut ca indiferenta oamenilor buni e mai periculoasa decat actiuniile celor rai. Imi pare rau ca a trebuit ca singura gagica din microbuzul ala de “40 de mii” sa ne demonstreze ce insemna sa stai drept si nu cocosat. Neuro ce a mai inclinat balanta ca in rest am fost niste curve proaste ce le cumperi cu 100 de eur per blowjob si spre nefericirea mea nu ma exclud.
Nu cred ca intarzieriile de plata m-au deranjat atat de mult ca: -miciuna aia crunta si evidenta de care ti se face greata,
-cacaturiile de metode comunisto-naziste de management invelite in “prietenie profunda” pe care le-a citit in carti de 3 lei citite de pe spate in asia.
-tehnici de manipulare, redundante, invatate de la “prieteni” psihologi.

Pare rau de limbaju’ care chiar nu se potriveste cu contextul blogului tau, da prea tare apasa gandu’ ca deja e prea mare adunatura de curve ce fac bisnita cu muzica si concurenta neloiala gagicilor alora de pe centura. Nu e nimic rau in a actiona radical, ba mai mult.

Cel mai probabil vei citi asta tarane, si da chiar sunt ala ce a uitat sa de drumu’ la PA si ar trebuii ca in momentul asta cel putin sa te simti un hot si infractor de drept comun cu pretentii de mai bine intr-o tara plina ochi de oameni ca tine si asta pentru ca prietenul meu nu stie de unde sa ceara bani pentru ca tu mananci, bei si dormi pe banii lui de care el nu beneficiaza la momentul asta. Fa un “exercitiu de sinceritate”(sa fiu in ton cu ipocrizia intelectuala a ta) daca te poti abtine 10 minute in a te mintii si priveste-ti reactia infantila si gretoasa. Mare tentatia asta a adjectivelor asumate de un senin grotesc. Poate ar fii mai potrivit sa se oglindeasca matul ala caracteristic marilor manageri. Nu-ti baga mama la mijloc ca e patetic pentru cei ce te cunosc. Daca sufera, nu sufera din cauza Anyei ci gues what: a ta dude ! Nu te mai magulii, ca ati facut exact nimic, ai muncit infantil fiind dispus oricand sa calci pe cadavre doar pentru vanitatea si placerea de a sta pe scena fara sa meriti vreodata sa stai pe ea. Nimic special. Daca maine mori intr-o luna nu mai isi aduce nimeni aminte de tine nu ca ar conta pentru tine scopul si coincidenta dementa de a venii pe pamant. Matul sa fie multumit.
Lasati ipocrizia si in cazul baietiilor din trupe, nu-i mai bagati la mijloc ca daca nu stiai, va spun eu: va respecta atat cat o fac eu, Neuro sau Anya.

Si daca tot suntem in “team building” si bagam “flotari de sinceritate”:

Cat de ipocrit sa fii sa pozezi in virgina cand ai vrut parsiv, fara stirea ei, sa-i dai eject Anyei pentru a o aduce inapoi pe Dana. Stiu, sunt jegos ca aduc o parte din adevar la suprafata da e Duminica si ma gandeam ca e prea mizerie si oricum mi-am propus sa o frec azi.

Anya, daca tot ai inceput treaba, da te rog accept si la comentariu asta.

WHO’S NEXT?

Cineva trebuia sa rupa tacerea.

Anya — Sun, 07 Feb 2010 12:23:47 +0000

Daca m-ar mai pune cineva sa aleg intre o cariera muzicala de succes ( bazata pe minciuni si inselatorii ) si a ramane un om simplu intr-o tara complicata, as prefera cea de-a doua varianta, fara nici un regret. Mi-au trebuit aproape doi ani pana sa trag linie asupra vietii mele, mai presus de cariera si vedetism.
In lumea asta imperfecta, se trezesc cativa frustrati, care sa interpreteze gestul meu curajos ca unul iesit din comun fara sa cunoasca adevarul. E simplu sa judeci, nu ?
M-am abtinut si inca ma abtin sa expun public motive detaliate ale gestului meu radical. Se pare ca si fosta colega, Dana ” se loveste peste degete” pentru a nu rabufni. http://dananalbaru.apropo.ro/
Daca vroiam scandal dupa aceasta decizie, dadeam curs zecilor de invitatii pe care le-am primit zilele acestea de la mass media. Il sfatuiesc public pe ” D-l ” Mihai Sturzu sa se abtina de la comentarii nefondate, deoarece asta m-ar obliga sa ma apar, fiind nevoita sa expun punctual problemele existente. Asta este exact ceea ce nu-mi doresc, din respect pentru fani.
Cred cu tarie ca exista o putere divina care are grija de noi atunci cand speram mai putin, atunci cand simtim ca sansele s-au epuizat. Asta am simtit eu cand nimeni nu ma putea ajuta in momentele grele prin care am trecut sperand ca oamenii de langa mine se vor schimba, dar n-au facut-o.
Ei spun ca m-am ridicat pe spatele lor, eu spun ca ne-am ridicat reciproc. Cand Hi-q avea nevoie disperata de ajutor, dupa plecarea subita a Nicoletei, eu am fost acolo, am invatat in 10 zile tot repertoriul trupei si am muncit intens in studio pentru ca urmau concertele, deja contractate. Trecusera 3 ani decand trupa nu mai scosese un hit, iar single-ul “Lose you” , consider ca reprezinta amprenta mea in trupa si reinventarea ei.
Au existat momente frumoase in cei 2 ani, dar nu acele momente m-au determinat sa plec, ci faptele si vorbele unei persoane care denota neimplicarea sufleteasca intr-o “familie” inexistenta.
Succesul piesei mele “One”, a demonstrat faptul ca oamenii imi apreciaza calitatile vocale si in afara trupei Hi-q, dar repet, nu acesta a fost motivul despartirii.
As vrea ca acest mesaj sa-i determine pe cei care se simt vizati sa invete sa-i respecte pe cei din jur, indiferent de apartenenta sociala, sexul, culoarea parului si a pielii.
Le doresc succes baietilor si m-as bucura sa traga o concluzie din gestul celor ” 3 blonde” de la Hi-q.

2010 !

Anya — Sat, 02 Jan 2010 12:32:15 +0000

La multi ani !
Ce frumos este acum, ca am trecut intr-un an “rotund” , plin de realizari si bunatate. Oare este ceea ce imi doresc eu sau ceea ce intr-adevar ar trebui sa se intample? Am trecut in noul an in mare agitatie, pe scena, acasa la Sibiu, inconjurata de oameni dragi, parinti, rude, colegi si prieteni. M-am simtit ocrotita si iubita, exact asa cum imi place mie sa traiesc. Am concertat ulterior cu Jay-Ko tot in Sibiu, in clubul Kapital, acolo unde oamenii ne-au asteptat cu drag si unde s-au distrat pana dimineata.
Acum stau in noul camin unde e cald si bine si privesc de vreo cinci minute pe fereastra, apoi la brad si ma gandesc aiurea, la nimic, cred ca e sentimentul dinaintea vacantei.
Craciunul a fost cel mai frumos din cele 23 pe care le-am avut. Am primit colindatori, oaspetii au venit pe pusa masa, iar Mos Craciun a trecut si el tiptil si nevazut, dar chicotind cu mos Ene a ramas in visul meu, asta facandu-ma an de an sa cred ca povestea lui mos Craciun exista oricat de matur vrei sa pari.
Anul 2009 a insemnat mult pentru mine, am realizat mai mult decat mi-am propus si implinirea a venit acum in 2010. Am muncit, am sperat iar la final am cules roadele.:)
Am in fata un an plin, greu, frumos, o sa ma bucur de el asa cum am facut si pana acum.
Sananate si iubire multa va doresc dragii mei, sa fiti buni si intelepti in deciziile pe care o sa le luati.
Acesta este bradul nostru de Craciun :

Singur pe drum..

Anya — Sun, 27 Dec 2009 23:47:07 +0000

A trecut mult timp pana m-am decis sa postez din nou. De cate ori am simtit nevoia sa scriu, de atatea ori am abandonat ideea si asta din cauza unei vesti care m-a socat si m-a cutremurat atat de tare incat am refuzat sa mai scriu pentru o perioada. Nu pot sa vorbesc despre asta acum, o sa va povestesc atunci cand o sa gasesc momentul potrivit.
Vroiam sa scriu altceva si uite ca inca nu reusesc. Maine o sa va scriu despre sarbatori alaturi de cei dragi.
Pana atunci, somn usor.

Ce bine e,

Anya — Mon, 19 Oct 2009 23:02:29 +0000

sa fii sanatos. Mi-am dat seama ca totul se schimba atunci cand o gripa nenorocita ” te condamna” la pat vreo doua saptamani, timp in care nu prea poti face nimic. Am stat acolo zgribulita din cauza febrei, ragusita si nervoasa ca tocmai mie mi s-a putut intampla. Ehhh, dar cand spunea mama sa nu umblu dezbracata si sa nu beau apa rece? Cine ar fi luat in serios vreodata vorbele astea? Mi se pareau toate la fel, credeam ca toate mamele au un discurs primit la botez, discurs care sa ne convinga pe noi copiii sa devenim mai atenti , mai precauti si mai cuminti. Nici vorba in cazul meu, mai ales ca incapatanarea a facut parte din viata mea inca de la inceput.

Acum ma simt mai bine, dar tratamentul a fost puternic si de durata. Durerea cea mai mare a fost in mintea si inima mea cand observam ca ragusisem si nu puteam sa vorbesc, ba dimpotriva am primit interdictie de la medicul de familie de a mai vorbi cinci zile. Acum a trecut, dar realizez ca o banala raceala te doboara si nu mai reusesti sa faci ceva din tot ce ti-ai propus. Zilele s-au scurs greu si parca am pierdut lucruri si momente foarte importante din viata. E sanatatea nostra si nici macar nu ne dam seama ca atunci cand o avem trebuie sa o pretuim. Cand esti bolnav devii neputincios, iar cel de langa tine care crede ca te intelege defapt e cel care te compatimeste. Macar te bucuri in acele momente ca e cineva care iti face un ceai cald, te iubeste si iti spune si glume bune.

Viata noastra este scurta si ar trebui sa fim veseli si zambitori tocmai pentru a o prelungi. Cred ca o viata pozitiva si activa poate fi rezultatul unei vieti sanatoase si de durata.

M-as bucura sa avem mai multa grija de noi insine si de cei din jurul nostru. V-am pregatit o melodie care pe mine ma relaxeaza in zilele mai dificile. Enjoy:

AnyaBlog\'s Video

Acasa

Anya — Mon, 21 Sep 2009 15:10:00 +0000

Am revenit pe meleagurile noastre si am ramas asa cu un gust amar si nu pentru ca nu imi era dor de casa, ci pur si simplu pentru ca m-am obisnuit cu ideea de vacanta, de ore pierdute aiurea in care sa nu faci nimic care sa te streseze, de aerul curat de dimineata si de pofta de a face jogging in mijlocul naturii .De data aceasta a fost o mini vacanta si tot in Europa, mai precis in nordul Germaniei, in Hamburg. A fost atat de bine, mai ales ca am reusit sa ma odihnesc, sa vizitez , sa ma distrez dar si sa fac putin shooping.Cel mai mult m-am bucurat atunci cand am ajuns in Heide Park, un superb orasel de distractii care are un aer atat de juvenil si libertin incat nu ai cum sa stai deoparte, chiar si cel mai matur om de pe pamant ar da in mintea copiilor.Ap0i am vizitat o gradina zoo (Tropen Aquarium Hagenbeck) care cuprindea si acvarii imense de pesti, reptile si alte insecte care la prima vedere pareau inofensive, dupa care am aflat ca acolo erau expuse unele dintre cele mai veninoase specii de pe pamant.Nu am putut pleca fara sa vizitez cea mai mare catedrala din Hamburg, St.Michaelis care dateaza din 1647 si care a trecut prin nenumarate teste de rezistenta : http://en.wikipedia.org/wiki/St._Michaelis_Church,_Hamburg#History .

Uitasem sa va spun ca sambata seara am iesit pe cea mai luminata si zgomotoasa strada din Europa, Sankt Pauli, o strada pe care de vineri seara si pana luni dimineata vezi trecand mii de oameni neobositi de atata distractie. Chiar daca la inceput mi se parea periculoasa, am realizat ca politia e pregatita pentru orice miscare gresita.

O sa atasez poze ca sa vedeti si voi ce frumoasa e viata, mai ales cand esti in vacanta

Revedere

Anya — Tue, 01 Sep 2009 14:32:24 +0000

AnyaBlog\'s Video

A trecut ceva timp de la ultima postare, iar astazi intorcandu-ma de la concertul din Alesd m-am gandit sa scriu pe blog pentru ca simteam nevoia de a mai povesti ceva.

Perioada aceasta a fost usor aglomerata si mi-am facut timp intr-una din zilele trecute sa-mi vizitez parintii. Timpul a fost limitat ca de fiecare data, din cauza programului meu incarcat, dar bucuria a fost foarte mare. La intoarcere spre masina am avut deosebita placere de a o revedea pe doamna invatatoare, Dana Ilea. A fost un moment special care “a inghitit” toata graba cu care faceam lucrurile pana atunci. Dintr-o data m-am linistit si am inceput sa plang, cand am realizat ca ceea ce sunt eu acum se datoreaza in mare parte ei.

Am fost intaia generatie si cred ca una de succes pentru dansa. O priveam in ochi si imi aduceam aminte de emotiile primelor litere ale abecedarului si de zornaiala bilelor de lemn ale socotitoarei. Mi-a cuprins fata cu mainile, care ma conduceau mai mereu spre iesirea din scoala, apoi m-au intrecut emotiile, lacrimile au cedat si am imbratisat-o atat cat mi-a lipsit, unsprezece ani.

A ales sa indrume mai departe romanii din Spania, pentru ca Romania nu stie sa isi pastreze valorile. Mi-a spus ca e mandra de mine, ca realizarile noastre o fac sa se simta mai aproape de casa ei, si de scoala care i-a dat respectul sacru.

Nu ma mai satur sa vorbesc despre doamna invatatoare, de al doilea parinte, dupa mama si tata, despre maestrul care mi-a deschis dintaiul drum intru cunoastere.

Iti multumesc Doamna ca m-ai educat sa-nvat de la ceilalti, sa nu uit vreodata cine sunt si ce rost am eu in viata.

Va las acum pentru ca s-a facut tarziu, dar va las in compania fetei care m-a cucerit si care ma duce cu gandul la visele mele de mic copil…

Connie Talbot

Ce zi frumoasa..

Anya — Fri, 07 Aug 2009 21:28:12 +0000

Astazi am decis sa merg la plaja, intr-un loc superb, in Germania. Am ajuns aici acum trei zile si mi-am propus sa ma relaxez si sa petrec timpul intr-o tara frumoasa si ordonata. Mi-a placut la nebunie sa petrec ore in sir pe strazi, asa hai hui ca un hoinar. Nuernbergul este unul din orasele mele preferate si asta datorita oamenilor calzi si strazilor care respira inca istoria grea. M-am simtit foarte bine la strandul care te primea cu palmieri si nisip fin, de parca as fi fost in Dominicana. Cu oameni dragi si zambete pline am savurat o zi intreaga.

Mi-as dori ca in toata viata asta sa vizitez cat mai multe locuri frumoase si sa zambesc in fiecare zi pentru ca ma trezesc si pentru ca ma pot bucura de ce ne-a lasat Dumnezeu. Fiecare zi e unica si trebuie traita din plin.

Asa imi traiesc eu viata, si o iubesc…