AnyaBlog\'s Video

Familia a reusit sa stranga aproximativ 45.000 Euro pana in prezent.
Ne adresam companiilor care conform Codului Fiscal pot sa sponsorizeze astfel de cazuri umanitare din impozitul datorat la stat pana la 3 la mie din Cifra de Afaceri, dar nu mai mult de 20% din Impozitul pe Profit datorat.

Astfel, conform art. 21, alin. 4, pct. p) din Codul Fiscal, contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile mentionate mai sus. Singurul cost suportat de societatea d-voastra ar fi comisionul perceput de banca pentru ordinul de plata emis (max. 10 Ron).

Conturile unde poate fi depusa orice suma de bani sunt deschise la B.C.R. pe numele JISA GEORGE TUDOR si au urmatoarele numere:

EURO: RO37RNCB0106071727610001 B.C.R. CLUJ

DOLARI: RO10RNCB0106071727610002 B.C.R. CLUJ

RON : RO69RNCB0110071727610001 B.C.R. TURDA

Ma gandesc acum ca petrecerile din weekend, banii cheltuiti cand iesiti cu prietenii, sau banii cheltuiti de multe ori pe lucruri de care nu aveti intotdeauna nevoie ar putea sa-i salveze viata lui George. De cate ori v-ati gandit la povara acestor oameni, la durerea fizica si psihica la care sunt supusi? Mi-as dori sa existe cineva care sa salveze oameni printr-o simpla magie.Cat de simplu si frumos ar fi. Dar, ma tem ca totul sta in puterea si in bunavointa noastra. Noi suntem ajutorul lor, noi suntem sansa lor si as vrea sa devenim mai inimosi unii cu ceilalti. E ca si cum ati cumpara biletul norocos la loterie si vorbim de loteria Vietii. Platiti cat vreti, insa aveti sansa unui castig enorm – viata unui om!

In anul 2009, in Romania se resping zeci de dosare si formulare E112 in fiecare luna de catre Ministerul Sanatatii pe motivul insuficientei fondurilor. TU cat de departe ai fi in stare sa mergi daca ai stii ca fiinta careia i-ai dat viata ar mai avea de trait 12 saptamani ?

Spuneti mai departe povestea lui George, ajutati-l asa cum puteti, pentru ca el sa aiba o sansa la viata.
Va atasez prezentului , biletul de iesire si scrisoarea medicala.

[View with PicLens]

  Acum ma simt mai bine, dar tratamentul a fost puternic si de durata. Durerea cea mai mare a fost in mintea si inima mea cand observam ca ragusisem si nu puteam sa vorbesc, ba dimpotriva am primit interdictie de la medicul de familie de a mai vorbi cinci zile. Acum a trecut, dar realizez ca o banala raceala te doboara si nu mai reusesti sa faci ceva din tot ce ti-ai propus. Zilele s-au scurs greu si parca am pierdut lucruri si momente foarte importante din viata. E sanatatea nostra si nici macar nu ne dam seama ca atunci cand o avem trebuie sa o pretuim. Cand esti bolnav devii neputincios, iar cel de langa tine care crede ca te intelege defapt e cel care te compatimeste. Macar te bucuri in acele momente ca e cineva care iti face un ceai cald, te iubeste si iti spune si glume bune.

Viata noastra este  scurta si ar trebui sa fim veseli si zambitori tocmai pentru a o prelungi. Cred ca o viata pozitiva si activa poate fi rezultatul unei vieti sanatoase si de durata.

M-as bucura sa avem mai multa grija de noi insine si de cei din jurul nostru. V-am pregatit o melodie care pe mine ma relaxeaza in zilele mai dificile. Enjoy:

AnyaBlog\'s Video

  Mi-as dori ca in toata viata asta sa vizitez cat mai multe locuri frumoase si sa zambesc in fiecare zi pentru ca ma trezesc si pentru ca ma pot bucura de ce ne-a lasat Dumnezeu. Fiecare zi e unica si trebuie traita din  plin.

  Asa imi traiesc eu viata, si o iubesc…

Zilnic observ cum informatia mincinoasa curge la tv cu scopul de a cumpara mintile oamenilor simpli care traiesc cu speranta ca cineva o sa schimbe greul, ca acel cinceva o sa salveze tara asta de furaciosi si incompetenti.Am colindat tara-n lung si-n lat atat in copilarie cat si la concerte si am observat ca si acum ca si atunci lucrurile stau la fel, poate cu o mica imbunatatire.

Pai ce-am facut noi in acesti 20 de ani???Cat s-a furat in tara asta de noi, nici acum nu avem asfalt?! Ce valoare  avem noi? Cineva a lasat lucruri frumoase pe pamant, iar noi cred ca avem rolul de   ingrijitori ai  acestui loc mirific;  dar ma–ntreb aiurea: nu e pacat sa stam si sa asteptam  sa cada din cer  autostrazi?  impozite mai mici si mai putine? sau asteptam pe cinceva care chiar are creier si motivatie de a face ceva pentru semenii lui, alta motivatia decat cea  existenta acum, banul.

Am ajuns la concluzia ca toti aceia care stau in fruntea piramidei ori sunt prosti, ori sunt cei mai buni actori, iar noi suntem doar un public ametit de atata amar de vorba.As vrea sa inteleg povestea asta dupa ’89 incoace despre oameni si minciuni, dar pur si simplu nu pot.Poate ma ajuta cineva sa vad eu lucrurile altfel decat sunt?sa cred ca putem sa schimbam ceva si fara cei care promit si nu se tin de cuvant.

Suntem tineri si ne pasa dar ma tem ca nu suntem suficient de multi ca sa putem schimba ceva.

Avem un viitor care ar putea straluci candva…

Aseara am adormit imediat ce m-am pus in pat si asta se intampla pe la ora 12.Dimineata m-am trezit speriata si cu teama ca era realitate ceea ce visasem.Demult n-am mai avut parte de vise cu demoni si ciudati, care alearga dupa mine sa-mi faca ceva.As fi vrut sa spun ca de ieri, dar ce pacat ca au trecut anii pe repede inainte.

Si incercand sa revin cu picioarele pe pamant m-am intristat si mai tare. Si nu spun asta pentru ca am vreun regret, dar  m-a apucat dorul de ceva cu care nu o  sa ma mai vad niciodata: cu copilaria mea, cu gandurile, infatisarea, dorinta, pofta de mancare, de joaca, cu competitia, si cu dragostea.Vorbesc de parca ar fi prea mult la varsta mea, dar sunt o fire melancolica si traiesc cu amintiri.Imi doresc sa am un suflet tanar pentru totdeauna, iar atunci cand voi imbatrani sper ca nepotii mei sa aiba baza in mine chiar si atunci cand vor avea nevoie de un jucator de fotbal in echipa sau macar de un portar la fel de bun ca atunci, stiti voi cand.Sa se bucure ca exist in vietile lor si ca nu sunt un om care a venit si o sa plece candva.Imi place sa cred ca traiesc in prezent cu trecutul meu si cu o parte din incertul viitor.Si acum ca sunt mare? si responsabilitatile sunt  mai mari.Asta era vorba mamei mele, o vorba inteleapta dealtfel.Cum as putea s-o uit vreodata?Cand ea-mi spunea si eu nici n-auzeam.

Am invatat sa cred  in mine  si in dorintele mele.Sa cred in amintiri care imi tin memoria vie si in oamenii care mi-au facut viata mai frumoasa inca de la inceput.Si asta e realitate, nu e visul pe care l-am avut aseara.

De asta iubesc viata.