Anya Blog

Zilele trec frumos acum, nimic nu-mi mai ingreuneaza aerul pe care il respir si in sfarsit traiesc asa cum mi-am dorit eu , intr-o familie.
M-am intalnit de curand cu un om tare drag mie, un om trecut prin viata, care mi-a spus asa: ” Continua-ti visul oricare ar fi acela si oriunde te-ar duce el”. Mi-a fost de ajuns sa-l privesc adanc, sa-l ascult si apoi sa cred cu tarie ca viata e cel mai complicat fenomen de pe pamant, ca e important sa respecti, sa intelegi si sa iubesti omul de langa tine, oricum ar fi el. Intotdeauna am oferit lucrurile astea oamenilor din jurul meu, celor care au meritat, iar celor care n-au meritat le-am mai acordat o sansa, pe care de cele mai multe ori au consumat-o.
Toti suntem dificili si am invatat sa traiesc cu asta, mai mult decat atat avem multe defecte pe care incercam sa le acoperim sau sa le transformam in calitati. (Si cu asta am invatat sa traiesc ).
Iubesc oamenii si muzica, iar asta ma bucura in fiecare moment ca mi-a fost dat sa traiesc prin ele. Sunt un om norocos ca am cel mai frumos job de pe pamant si ca va am pe voi, colegii mei de viata.
Un mic cadou:

La multi ani !
Ce frumos este acum, ca am trecut intr-un an “rotund” , plin de realizari si bunatate. Oare este ceea ce imi doresc eu sau ceea ce intr-adevar ar trebui sa se intample? Am trecut in noul an in mare agitatie, pe scena, acasa la Sibiu, inconjurata de oameni dragi, parinti, rude, colegi si prieteni. M-am simtit ocrotita si iubita, exact asa cum imi place mie sa traiesc. Am concertat ulterior cu Jay-Ko tot in Sibiu, in clubul Kapital, acolo unde oamenii ne-au asteptat cu drag si unde s-au distrat pana dimineata.
Acum stau in noul camin unde e cald si bine si privesc de vreo cinci minute pe fereastra, apoi la brad si ma gandesc aiurea, la nimic, cred ca e sentimentul dinaintea vacantei.
Craciunul a fost cel mai frumos din cele 23 pe care le-am avut. Am primit colindatori, oaspetii au venit pe pusa masa, iar Mos Craciun a trecut si el tiptil si nevazut, dar chicotind cu mos Ene a ramas in visul meu, asta facandu-ma an de an sa cred ca povestea lui mos Craciun exista oricat de matur vrei sa pari.
Anul 2009 a insemnat mult pentru mine, am realizat mai mult decat mi-am propus si implinirea a venit acum in 2010. Am muncit, am sperat iar la final am cules roadele.:)
Am in fata un an plin, greu, frumos, o sa ma bucur de el asa cum am facut si pana acum.
Sananate si iubire multa va doresc dragii mei, sa fiti buni si intelepti in deciziile pe care o sa le luati.
Acesta este bradul nostru de Craciun :

Si nu pentru ca e o moda  sa ai blog ci pur si simplu ca mi-am dorit sa scriu despre mine si despre tot ce cred ca merita cu adevarat.Ma tot gandesc ca inceputul intodeauna a fost  greu pentru mine dar cred cu tarie ca e fermecat.

Aseara am adormit imediat ce m-am pus in pat si asta se intampla pe la ora 12.Dimineata m-am trezit speriata si cu teama ca era realitate ceea ce visasem.Demult n-am mai avut parte de vise cu demoni si ciudati, care alearga dupa mine sa-mi faca ceva.As fi vrut sa spun ca de ieri, dar ce pacat ca au trecut anii pe repede inainte.

Si incercand sa revin cu picioarele pe pamant m-am intristat si mai tare. Si nu spun asta pentru ca am vreun regret, dar  m-a apucat dorul de ceva cu care nu o  sa ma mai vad niciodata: cu copilaria mea, cu gandurile, infatisarea, dorinta, pofta de mancare, de joaca, cu competitia, si cu dragostea.Vorbesc de parca ar fi prea mult la varsta mea, dar sunt o fire melancolica si traiesc cu amintiri.Imi doresc sa am un suflet tanar pentru totdeauna, iar atunci cand voi imbatrani sper ca nepotii mei sa aiba baza in mine chiar si atunci cand vor avea nevoie de un jucator de fotbal in echipa sau macar de un portar la fel de bun ca atunci, stiti voi cand.Sa se bucure ca exist in vietile lor si ca nu sunt un om care a venit si o sa plece candva.Imi place sa cred ca traiesc in prezent cu trecutul meu si cu o parte din incertul viitor.Si acum ca sunt mare? si responsabilitatile sunt  mai mari.Asta era vorba mamei mele, o vorba inteleapta dealtfel.Cum as putea s-o uit vreodata?Cand ea-mi spunea si eu nici n-auzeam.

Am invatat sa cred  in mine  si in dorintele mele.Sa cred in amintiri care imi tin memoria vie si in oamenii care mi-au facut viata mai frumoasa inca de la inceput.Si asta e realitate, nu e visul pe care l-am avut aseara.

De asta iubesc viata.