Banii de buzunar sunt o sumă mică, dată copilului în mod regulat, pe care el hotărăște cum să o cheltuiască sau să o păstreze. Rolul lor nu este să îl răsplătească, ci să îl învețe să aleagă, să aștepte și să înțeleagă că banii sunt limitați. Se poate începe de la vârsta la care copilul înțelege diferența dintre „am” și „n-am”, de obicei prin clasele primare.
Mulți părinți amână subiectul pentru că nu știu cât să dea sau se tem că cel mic va cheltui totul pe dulciuri. Tocmai asta e partea utilă: o greșeală de câțiva lei la opt ani costă mult mai puțin decât una de câteva mii de lei la douăzeci și opt.
De ce merită să începi devreme?
Un copil care nu a ținut niciodată bani în mână are idei vagi despre ei. Crede că banii se scot din bancomat sau că un lucru dorit se cumpără oricând. Când are propria sumă, vede ce se întâmplă dacă o cheltuiește într-o zi și ce se întâmplă dacă așteaptă. Învățarea vine din consecințe, nu din explicații.
În plus, discuția despre bani devine un subiect firesc în familie. Copilul întreabă de ce un joc costă mai mult decât altul, de ce nu cumpărați tot ce vă cere sau ce înseamnă o reducere. Răspunsurile tale îi formează un fel de gândire care îl ajută mult timp de acum încolo.
Cât trebuie să primească un copil?
Nu există o sumă corectă pentru toți, pentru că depinde de bugetul familiei, de vârstă și de ce acoperă suma. Folosește câteva repere în loc de o cifră fixă.
- Suma să fie suficientă pentru a face alegeri, dar nu atât de mare încât să nu conteze.
- Să fie legată de lucruri concrete: o gustare la școală, o revistă, un mic cadou pentru un prieten.
- Să crească treptat, odată cu vârsta și cu responsabilitățile.
- Să fie dată la aceeași oră și în aceeași zi, săptămânal la început și lunar mai târziu.
Începe cu intervale scurte. Un copil mic nu poate planifica pe o lună întreagă, dar poate înțelege o săptămână. Pe măsură ce crește, lungește perioada, iar la adolescență poți trece la un buget lunar din care își acoperă și câteva nevoi proprii, cum ar fi transportul sau accesoriile.
Se leagă banii de buzunar de treburile casei?
Este una dintre cele mai discutate întrebări. Mulți specialiști în educație financiară sfătuiesc să separi cele două lucruri: treburile casei sunt o contribuție la viața familiei, pe care o facem toți fără plată, iar banii de buzunar sunt un instrument de învățare. Dacă transformi fiecare sarcină în negociere, copilul va întreba de fiecare dată „și ce primesc?”.
Poți lăsa însă loc pentru bani în plus, dacă face o muncă suplimentară, de exemplu spălatul mașinii sau ajutorul la o curățenie mare. Spune clar că e vorba de o excepție, nu de regulă.
Cum îl înveți să împartă banii?
O metodă simplă este sistemul celor trei borcane sau trei plicuri: unul pentru cheltuieli, unul pentru economii și unul pentru dăruit. Fiecare copil alege proporțiile, iar tu îl ajuți să facă un calcul simplu. Dacă primește douăzeci de lei, poate pune zece pentru cheltuieli, șase pentru economii și patru pentru dăruit, de exemplu pentru un cadou de ziua unui prieten.
Economisirea devine reală când are o țintă. Dacă vrea un joc de masă care costă cât patru săptămâni de bani de buzunar, desenați împreună o bară pe care o completează săptămână de săptămână. Copilul vede progresul și învață ce înseamnă amânarea unei dorințe pentru o răsplată mai mare. Este aceeași abilitate pe care o folosim când ne planificăm săptămâna dinainte, doar că aplicată la bani.
Cum reacționezi când cheltuie totul în prima zi?
Se va întâmpla, mai ales la început. Cel mai important lucru este să nu dai un supliment, oricât de greu ar fi când cel mic te roagă cu ochii în lacrimi. Dacă acum primește bani în plus, lecția dispare și copilul învață că limita se negociază.
Gândește-te și la obiceiurile mici care se adună în timp, cum sunt cele din șapte obiceiuri mici pentru starea de bine: alegerile banale, repetate, construiesc caracterul financiar al copilului. Poți să stai de vorbă calm, fără reproș: „ce ai cumpărat, cum ți s-a părut, ce ai face altfel data viitoare?”. Întrebările acestea contează mai mult decât orice predică. De multe ori, copilul ajunge singur la ideea că dulciurile s-au terminat repede și că ar fi preferat să păstreze o parte.
Ce reguli ajută în familie?
Reguli puține, clare și respectate de toți adulții din jur, bunicii incluși, aduc cel mai bun rezultat.
- Suma și ziua de plată se stabilesc împreună și nu se schimbă fără o discuție.
- Nu se dau avansuri și nu se pedepsesc greșelile retrăgând banii.
- Copilul decide cum cheltuie, în limita siguranței și a valorilor familiei; nu cumpără ce nu este permis, dar are libertate în rest.
- Din când în când, vorbiți despre ce s-a întâmplat cu banii, fără a controla fiecare leu.
- Banii de la bunici sau din daruri se discută separat și au, de regulă, o parte pentru economii.
Când copilul crește, poți trece de la numerar la un cont de economii pentru minori sau la un card cu limită, cu acordul părinților și cu respectarea regulilor băncii. Principiul rămâne același: bani puțini, decizii proprii, consecințe suportabile.
Întrebări frecvente
De la ce vârstă pot începe banii de buzunar?
Când copilul înțelege că banii se schimbă pe lucruri și poate număra suma, adică în jurul începutului claselor primare. Nu există un prag fix, depinde de maturitatea lui.
Ce fac dacă un copil primește mai mult decât celălalt din aceeași clasă?
Explică-i că fiecare familie are alt buget și alte priorități. Stabilește suma după posibilitățile voastre, nu după ce primesc colegii.
Pot folosi banii de buzunar ca pedeapsă sau recompensă?
Nu e recomandat. Își pierd rolul educativ și devin motiv de conflict. Pentru comportament folosește alte consecințe și alte forme de apreciere.
